poveste de alegeri

motto: „circumscripția mea electorală / e la țară”

îmi plac foarte mult alegerile la sat, cred că mă duc să votez și anul ăsta. se dau mici și bere și, fiind bun prieten cu gratargiul, mănînc pe săturate. ba chiar pot mănînca de la toate taberele, lucru absolut interzis localnicilor. pentru ei loialitatea e absolută, toți sînt arondați unui centru de putere de care sînt dependenți economic și nu au voie să calce strîmb.

de fapt îmi plac alegerile pentru că, în perioada electorală, oamenii devin foarte pasionați, cel puțin în satul meu. e chiar mai mișto decît pe facebook. în toate casele se discută politică. taberele se privesc cu suspiciune, la ultimele alegeri s-au organizat patrule pe străzi :) ăsta e un motiv serios să cred că, cel puțin acolo, alegerile sînt corecte. dacă ai fi bănuit că ai umblat la voturi cred că ți-ar da foc.

satul e vizitat de puternicii de la județ, care-și susțin candidații. doar că oamenii știu că e de ocazie, știu foarte bine că sînt ignorați 4 ani de zile. neimportant, de fapt nu așteaptă mare lucru de la ei. doar constată și judecă.

la alegerile trecute m-a chemat un prieten să-i ajut să-l schimbe pe primarul pedelist. nu puteam să-l refuz. pedelistul era un tip destul de ok, doar că vîslise din greu la fonduri europene printr-o asociație controlată de oameni din primărie care încasa subvenția pe terenul comunal. dar nu ăsta a fost principalul reproș, că omul trăise bine mersi două mandate. din cîte am înțeles, era divorțat și pripășise o domnișoară cam prea tînără la o cabană de vînătoare pentru elita de partid și de stat. ei bine, se pare că gestul a fost considerat inacceptabil. să nu-mi ziceți că nu vă place :)

dar clou-ul a fost decizia asupra noului ales. candidatul pesedeului era un fiu al satului, comersant înstărit și ins cu care mă puteam înțelege. candidatul penele era un tip dintr-un oraș apropiat despre care nu se știa mare lucru. pesedeul are prin partea locului o susținere masivă. doar că, dincolo de înțelegerile useliste de la centru, au contat rivalitățile de clan. din cauza neînțelegerilor a fost cît p-aci ca vechiul primar să mai cîștige un mandat. am aflat ulterior că cea mai tare familie din sat, tradițional pesedistă, votase cu peneleul. nu mi-a venit să cred, pierdusem alegerile :)

mi-e tare drag de prietenii mei din sat și de toți oamenii ăia care nu merită să fie tratați așa cum sînt tratați. de descurcat, se descurcă singuri. poate ar trebui doar să-i ajutăm să-și educe copiii mai bine. nu știu cum, la asta mă gîndesc de 20 de ani și nu știu cum.

.j