1 mai 2015

Taxele - de la contribuție liber consimțită la măsură represivă

Deși interesantă, istoria taxelor nu ne interesează prea tare, poate doar în măsura în care atunci cînd au fost percepute ca nelegitime au condus la evenimente foarte neplăcute. Putem reține eventual zeciuiala ca reper istoric de impozitare bună și revoluția franceză, în care o lipsă de măsură a fost înlocuită cu o lipsă de măsură și mai mare.

În ce privește discuția de față, luăm în considerare doar teoria statului modern care vorbește despre asocierea liber consimțită a cetățenilor întru rezolvarea unor chestiuni publice cum ar fi apărarea, justiția sau ordinea publică. Ideal cetățeanul consimte, plătește și se așteaptă la o prestație rezonabilă, altfel schimbă executivul.

Dar statul, așa modern cum e el, e într-o permanentă expansiune și își asumă tot felul de chestii care nu-l privesc, de cele mai multe ori fără să-și consulte cetățenii. Acest lucru conduce la taxarea abuzivă.

În cazuri extreme pînă și limitele taxării abuzive sînt depășite. Așa cum se vede în România de azi, taxarea a ajuns un scop în sine. Nu mai ai nevoie de proiect public, se taxează din principiu. Se taxează pentru că și alții taxează. Taxezi așa, ca să fii în rîndul lumii. Lipsită de orice criteriu de performanță și de legitimitate, taxarea devine un simplu instrument politic de exterminare a oricărui adversar real sau fictiv, o măsură represivă împotriva cetățeanului de al cărui consimțămînt și control te poți lipsi.

.j