De când am descoperit blogul lui Barbu Mateescu sociologia a căpătat sens. Dacă ar fi să descriu fenomenul aş zice că domnul Mateescu practică un fel de ikebana. O explicaţie sumară se găseşte în antetul blogului.
Unul din ultimile articole relatează povestea succesului dreptei din Ungaria. FIDESZ are o istorie electorală foarte interesantă. Poate că n-aş fi scris despre asta dacă nu mi-ar fi atras atenţia următorul fapt: la mijlocul anilor '90 FIDESZ "începe să-şi construiască organizaţii puternice în rural".
Următorul articol descrie cum s-au pierdut voturi în Slatina şi Teleorman. Intersantă şi istoria asta. Dar poate n-aş fi scris despre ea dacă concluzia n-ar fi fost că în oraşele mici şi în rural dacă pierzi primarul pierzi totul. La remarca potrivit căreia zona ar fi re-feudalizată autorul răspunde "N-a fost niciodată ne-feudalizată".
Considerând cu precauţie termenul feudalizat, aş zice că cele de mai sus se potrivesc surprinzător de mult cu experienţa şi cu intuiţiile mele privind ruralul. Din punctul meu de vedere reprezintă un electorat masiv, relativ omogen politic, capabil de mobilizare electorală şi cu o indiscutabilă sensibilitate conservatoare. A ignora jumătatea din populaţie cu cel mai bun potenţial de dreapta mi se pare trist, iar dacă o faci intenţionat (cum se sugera pe saitul unui partid membru ARD) e sinucigaş.
Dar pentru asta trebuie un mesaj şi oameni în teritoriu şi asta e complicat. Aşa că mai bine lăsăm ruralul în plata Domnului şi ne concetrăm pe urban unde putem lua 15% şi fără mesaj. De la clasa aia mijlocie şi educată cu care, probabil, ne înţelegem din priviri.
.j
ps.În România politicienii pot fi găsiţi în dosul a două uşi. Pe una scrie "Stânga". Înăuntru sunt mulţi oameni foarte mulţumiţi de eticheta de pe uşă. Au toate motivele, e foarte profitabil să fii de stânga. A fi de stânga înseamna să-ţi iubeşti semenii şi să le vrei binele. Restul nu contează, cea mai bună dovadă e că nici nu ţi se cere mai mult. Nici măcar să fii consecvent. A nu fi consecvent semnifică o înţelegere superioară a conjuncturii. Un sacrificiu. Sacrificiile sunt foarte mişto, mai ales când nu te costă nimic.
Pe cealaltă uşă scrie "Dreapta". Înăuntru sunt oameni puţini. Ei sunt foarte mulţumiţi de faptul că sunt puţini şi numesc fenomenul ăsta "elită". E de altfel singura lor mulţumire, pentru că în rest sunt nefericiţi dintr-o sumedenie de motive. Cel mai important, şi principalul defect al elitei, e tocmai faptul că sunt puţini. De vină sunt cei mulţi care nu observă avantajele de a fi puţini, adică de a fi o elită, şi prin urmare preferă să rămână în continuare mulţi. Ce căcat. Pardon, c'est dégueulasse.
Şi ăştia de dreapta îşi iubesc semenii şi le vor binele. Din acest motiv principala lor preocupare e să nu fie confundaţi cu cei de alături. Rezultatul e că eticheta de pe uşă e mai mare şi e însoţită de bibliografie.
Dar ce îi terorizează cel mai tare e gândul că li s-ar cere să fie consecvenţi. A fi consecvent semnifică o înţelegere superioară a conjuncturii. Un sacrificiu. Dar nu-l fac de frică să nu rămână şi mai puţini. Ăsta e un sacrificiu şi mai mare şi se numeşte reconstrucţia dreptei.
