24 ian. 2013

Povestea ultimei transhumanţe

Povestea ultimei transhumanţe, de care am aflat de pe HotNews.ro, e spusă de un fotograf, Dragoş Lumpan. Omul ştie ce vorbeşte, am stat şi eu câţiva ani printre ciobani şi aş descrie experienţa identic până la ultima nuanţă.

Are dreptate când spune că ciobanii sunt oameni tari. Nu i-a omorât ursu, n-or să-i omoare nişte amărâţi cu mânecuţe. Doar că le pot face viaţa mai grea decât e ea de la Dumnezeu şi pot până la urmă să-i împiedice s-o ducă aşa cum au învăţat şi le place. Şi asta doar aşa, că le pute ălora a zer, a balegă şi a oaie udă. Oameni sunt doar ăştilalţi, cu GPS, care miros a Chanel No.5. Ce căcat...

Dacă vezi lucrurile aşa, Dragoş Lumpan îţi oferă o binefăcătoare doză de firesc şi sensibilitate. Dacă nu, nu, că n-a prins nimeni drag de ciobănie de la nişte poze. Da' mai bine îl las pe autor să vorbească, şi-aşa eu sunt destul de cătrănit.

Mai întâi un interviu în Caţavencu. Urmează film.