20 mar. 2016

Despre trumpizarea agendei publice

Admirația mea statornică pentru America (a se citi US) se datorează în bună măsură mecanicii prin care americanii își tematizează dezbaterea în campaniile electorale. Teme clasice precum deficit bugetar, apărare și securitate sau politică externă se amestecă surprinzător și natural cu teme mai mult sau mai puțin de ocazie cum sînt controlul deținerii și comercializării de armament sau dezbateri pro-choice - pro-life. Sînt mai puțin importante părerile mele despre teme, că nu-s ale mele. Dar faptul că americanul fără angajamente ideologice putea să-și răspundă la 10 întrebări, să urmărească dezbaterile din campanie și să afle cu cine votează mi se părea minunat. Încerc să nu idealizez, luați-o cu puțină sare, e doar un rezumat.

În mintea mea, răul făcut de un Donald Trump nu constă în pozițiile lui exotice față de diverse chestiuni, ci mai degrabă în non-pozițiile lui, au scris alții mai deștepți ca mine despre asta. Moderatul american nu mai poate decît să contemple cum această jucărie mișto care e dezbaterea publică americană se destramă. La sfîrșit va alege să voteze sau nu, iar dacă va vota, va vota persoana cea mai plauzibilă. Recursul la persoană e un joc de noroc periculos, care poate ruina instituția și, în ultimă instanță, națiunea. Nici în UK lucrurile nu stau promițător pentru că vanitățile unui ins, după părerea mea mediocru, tind să transforme o discuție serioasă despre viitorul UE, că despre asta e brexitul, nu despre viitorul UK, într-o fantezie la care nici măcar cel mai ambițios membru SNP n-ar fi visat.

Poate că e un model foarte aproximativ, dar concluziile ar putea fi interesante pentru oile noastre și candidatura lor la primăria capitalei. Dacă politica altfel a lui Dan e foarte altfel decît politica altfel a lui Ciucu, n-am făcut nimic. Trăim într-un oraș care arată cum vrea Ciucu sau Dan, care ar putea diferi de orașul lui Oprescu și nu e clar de ce în bine. În lipsa unei agende publice, instituția primăriei e dizolvată și devine un centru de putere personală. N-am făcut nimic. Politica altfel ar trebui precedată de o dezbatere altfel.

Nu vom trăi nici în visele lui Ciucu, nici în cele ale lui Dan. Vom trăi într-un oraș în care primăria va rezolva cîteva probleme. Problemele astea nu sînt nici ale lui Ciucu, nici ale lui Dan, nici ale lui Orban, nici ale doamnei Firea, cu atît mai puțin ale mele. Cel mai valoros dintre ei e cel care va accepta ideea că agenda publică nu-i aparține, că de-aia se numește agendă publică. Dacă la Cheia IR va obține măcar un acord comun asupra unei agende publice, dacă Ciucu și Dan vor accepta să discute despre aceleași probleme, ar fi un mare pas înainte.

Personal, nu-mi doresc coerențe camuflate abil sub denumirea de viziuni integrate, îmi doresc doar coerență. Nu perspective pe termen lung, că știu că transportul e apanajul termenului lung. Rezultatele se văd doar la sfîrșit și depind de abilitatea managerială. Vreau doar asumarea onestă a termenului lung dintr-o perspectivă managerială responsabilă.

.j